Omul

Într-o lume plină de ură şi monotonie singurul mod prin care putem ieşi la suprafaţă este prin artă, orice formă a ei. Îmi place să mă deconectez o oră de la rutina vieţii şi să mă cufund în artă. Îmi place să împletesc medicina cu lirica şi să creez ceva unic, ceva care să stârnească emoţie. Îmi place să studiez omul ca făptură, atât din punct de vedere medical cât şi mai presus de atât. O abstractizare a concretizării este idealul poeziilor mele. Nu sunt un as în asta şi nici nu doresc să fiu însă sunt fericit când scriu şi asta e mai presus de orice. Am scris "Omul..." pentru că simt că deşi părem infimi în acest Univers grandios, ce se află în interiorul enitităţii umane e mai complex decât ceea ce lăsăm să se vadă.

Omul ...

Cosmic bulgăre cu ochi de lut,

Astrologii lunare îl conduc spre absolut.

Inima-i pulsează veşnic în quasar,

Faraoni sculptează chipul avatar.

Omul ...

Galaxie sacră de notocord centrată,

Ecou surd din stomodeum, sinistră artă.

Cu magmă-n cord şi sufletul geodă

Lacrimi de gheişă răsună în pagodă.

Gabriel Staicu